PESCARUL
Sub stele, ce străbat cleștarul nopții
Și-nvie luciul apei, iazul este
Un cer visat de sălcii credincioase,
Îngenuncheate pentru rugăciune.
O lotcă se desprinde-ncet. Lopata
Ei cade cadențînd singurătatea.
- Pescare, ce îndrumi din vîslă luntrea
Pe-un iaz cu stele sau pe-un cer cu nuferi
Și stai încovoiat ca sub o cruce,
Ridică-te-n picioare 1 Fii profetul
Semeț, ce-azvîrle tuturor cuvîntul
Și pescuiește-n suflete vecia.
Năvodul tău desface-l - îl aruncă !
Ai prins luceafărul din cer ! Scînteie
Cu solzi de-argint, tremurător în plasă.
Și stea cu stea în juru-i, înstelarea :
În bură și-n ninsoare de lumină,
În picături de ploaie sclipitoare,
În grindină tăcută de luceferi,
Prin plasa ta, pescare, se adună.
Revine lotca-n țărm. În zori lopata
Ei cade întristînd singurătatea.
E zi. Pe iaz s-a resfirat cununa
De nuferi albi, bătută-n stele de-aur...
La mal un om își trage plasa goală,
Și stă încovoiat ca pentru rugă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...