Poezia Copilăria de Ion Pillat

COPILĂRIA



Cine să ghicească taina ? Cin' să creadă
Că-n fetița cu opinci și cu opreg,
Maica Domnului se va ivi odată...
Nici părinții ei, privind-o, nu-nțeleg.




Mieii tatălui îi paște pe toloacă,
Duhul sfînt ca un porumb îi stă pe mîni,
Și pe cînd copii satului se joacă,
Clopote îi sună deara în fîntîni.




Îngerii o țin cu basme lîngă vatră,
Beau cu dînsa spuma laptelui din blid.
Aripi zboară de se mișcă-n prag o piatră
Sau argații poarta mare de-o deschid.




Spun vecinii : - ,,Ioachime, fii de pază,
Că-ți bolește fata mică de-un deochi”...
Dar un orb în fața ei îngenunchează
Și se roagă și pricepe fără ochi.

Poezia Copilăria de Ion Pillat

COPILĂRIA



Cine să ghicească taina ? Cin' să creadă
Că-n fetița cu opinci și cu opreg,
Maica Domnului se va ivi odată...
Nici părinții ei, privind-o, nu-nțeleg.




Mieii tatălui îi paște pe toloacă,
Duhul sfînt ca un porumb îi stă pe mîni,
Și pe cînd copii satului se joacă,
Clopote îi sună deara în fîntîni.




Îngerii o țin cu basme lîngă vatră,
Beau cu dînsa spuma laptelui din blid.
Aripi zboară de se mișcă-n prag o piatră
Sau argații poarta mare de-o deschid.




Spun vecinii : - ,,Ioachime, fii de pază,
Că-ți bolește fata mică de-un deochi”...
Dar un orb în fața ei îngenunchează
Și se roagă și pricepe fără ochi.

Poezia Nașterea de Ion Pillat

NAȘTEREA



N-au fost măslini, nici dafini, nici smochini...
Pămîntul sfînt nu e al Galileii
La noi e Nazaretul. Ioachim
De pe pridvor privește Rîul Doamnei,



Stă moșul alb în portul de la țară,
Dar sufletul într-însul e catran,
Căci Domnul n-a voit copii să aibă
Și oamenii cu rîs l-au judecat.



Stă Ioachim și-n sufletu-i se roagă
Ca-ntr-un pustiu de piatră și nisip.
Închină Domnului viață dreaptă,
Jertfește ce-a arat și ce-a sădit.



Cu furca-n brîu mergi, Ano, în livadă
Să-ți pască pomișorii albi din mîni
Ca miei priori născuți în primăvară,
Plîngînd că nu ești mamă, să-i mîngîi.



Sub un mălin în floare te așază -
Un cuib de granguri cîntă pe un ram.
Te roagă, Ano, Domnului, căci iată
De-o floare pomu-n rai s-a scuturat.



Prin nori de-argint petala se pogoară ;
Cu umbra-n cruce cade un lăstun -
Și casa ta, Ioachime, e albă
De binecuvîntarea unui prunc.

Poezia Nașterea de Ion Pillat

NAȘTEREA



N-au fost măslini, nici dafini, nici smochini...
Pămîntul sfînt nu e al Galileii
La noi e Nazaretul. Ioachim
De pe pridvor privește Rîul Doamnei,



Stă moșul alb în portul de la țară,
Dar sufletul într-însul e catran,
Căci Domnul n-a voit copii să aibă
Și oamenii cu rîs l-au judecat.



Stă Ioachim și-n sufletu-i se roagă
Ca-ntr-un pustiu de piatră și nisip.
Închină Domnului viață dreaptă,
Jertfește ce-a arat și ce-a sădit.



Cu furca-n brîu mergi, Ano, în livadă
Să-ți pască pomișorii albi din mîni
Ca miei priori născuți în primăvară,
Plîngînd că nu ești mamă, să-i mîngîi.



Sub un mălin în floare te așază -
Un cuib de granguri cîntă pe un ram.
Te roagă, Ano, Domnului, căci iată
De-o floare pomu-n rai s-a scuturat.



Prin nori de-argint petala se pogoară ;
Cu umbra-n cruce cade un lăstun -
Și casa ta, Ioachime, e albă
De binecuvîntarea unui prunc.