NAȘTEREA
N-au fost măslini, nici dafini, nici smochini...
Pămîntul sfînt nu e al Galileii
La noi e Nazaretul. Ioachim
De pe pridvor privește Rîul Doamnei,
Stă moșul alb în portul de la țară,
Dar sufletul într-însul e catran,
Căci Domnul n-a voit copii să aibă
Și oamenii cu rîs l-au judecat.
Stă Ioachim și-n sufletu-i se roagă
Ca-ntr-un pustiu de piatră și nisip.
Închină Domnului viață dreaptă,
Jertfește ce-a arat și ce-a sădit.
Cu furca-n brîu mergi, Ano, în livadă
Să-ți pască pomișorii albi din mîni
Ca miei priori născuți în primăvară,
Plîngînd că nu ești mamă, să-i mîngîi.
Sub un mălin în floare te așază -
Un cuib de granguri cîntă pe un ram.
Te roagă, Ano, Domnului, căci iată
De-o floare pomu-n rai s-a scuturat.
Prin nori de-argint petala se pogoară ;
Cu umbra-n cruce cade un lăstun -
Și casa ta, Ioachime, e albă
De binecuvîntarea unui prunc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...