Poezia Start de Marin Sorescu

START

S-au dat atîtea starturi greșite,
Pistolul fie că n-a pocnit cum trebuie,
Fie că nu s-a auzit
Și jucătorii, de nervi, tot întorcîndu-se la locuri,
S-au luat la bătaie,
Și-ai mînjit trupul cu zgură,
Și-au rupt picioarele,
Au scos ochii spectatorilor cu nisip.


Pista și tot stadionul
S-a roșit de multe ori de sînge,
S-au dat atîtea starturi greșite.


Într-o zi unul
Care dădea startul
De spaima dezastrului ce trebuia să urmeze
În loc să împuște în aer
S-a împușcat în cap.


Ca prin minune toți alergătorii
Au cîștigat întrecerea,
Abia dacă s-a observat
Moartea împușcatului.


De atunci, a devenit o trediție :
Cel care dă startul
Își ochește tîmpla.


Pistolul care a adus atîtea medalii de aur
A ajuns acum în mîna mea.


Alergătorii iată au și culcat
Genunchiul stîng pe linia cretei de plecare.


Ochii le-au luat-o înainte spre țintă,
Le freamătă nările de așteptare
Ca la caii pur sînge.


Nu așteaptă decît o pocnitură.
Pistolul e în mîna mea.