Poezia Primăvară (2) de Lucian Blaga

PRIMĂVARĂ



Visător cu degetele-i lungi pătrunde vîntul
printre ramuri și pe fire de paianjen
cîntă bietul ca pe-o harfă.




Albi pe fruntea te-și deschid subțirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimțiri,
tremurînd de neastîmpărul ce-ți joacă
viu și cald în vine.



Lacomi și flămînzi îmi strigă ochii,
veșnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
cari de luminoși, ce-ți sunt copilo,
nu văd niciodată umbre.