Poezia La Mînăstire de Lucian Blaga

LA MÎNĂSTIRE



De trei zile luna crește ca un fagure
de miere într-un stup.


La mînăstire vine-o babă. Zice :
,,Stareț purtător de bolți cerești,
să faci o rugăciune
de ieșirea suflețelullui din trup”.


,,Pentru cine ?”


Luna - s-a coborît pe-o biblie
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.



Cu miros de ger în lînă vine un bătrîn.
Îi sunt obraji zdrențuiți
întocmai ca un prapur vechi :
,,Părinte bun, ți-aduc o pîine și un strop
de vin, ca să se roage la altar blîndețea ta”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru turma de oițe.”


Într-un tîrziu o fată. Stele care cad
sau poate-un vînt de toamna-ar ști să spună
c-a fost frumoasă fata mai demult.
Zice :
,,Să ții o liturghie, stareț sfînt”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru - gîndul meu.”


Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.