LA MÎNĂSTIRE
De trei zile luna crește ca un fagure
de miere într-un stup.
La mînăstire vine-o babă. Zice :
,,Stareț purtător de bolți cerești,
să faci o rugăciune
de ieșirea suflețelullui din trup”.
,,Pentru cine ?”
Luna - s-a coborît pe-o biblie
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.
Cu miros de ger în lînă vine un bătrîn.
Îi sunt obraji zdrențuiți
întocmai ca un prapur vechi :
,,Părinte bun, ți-aduc o pîine și un strop
de vin, ca să se roage la altar blîndețea ta”.
,,Pentru cine ?”
,,Pentru turma de oițe.”
Într-un tîrziu o fată. Stele care cad
sau poate-un vînt de toamna-ar ști să spună
c-a fost frumoasă fata mai demult.
Zice :
,,Să ții o liturghie, stareț sfînt”.
,,Pentru cine ?”
,,Pentru - gîndul meu.”
Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...