LANSARE
Azi o pînză de nor,
Mîine catargul unui drum,
Mi-am costruit singur o corabie.
Cînd a fost gata am luat-o în spate
Și-am început să-i caut o apă
Pe seama ei.
Am mers așa pînă cînd un pescăruș
I-a murit de provă,
Ca o sticlă de șampanie.
Atunci am intrat în mare
Pînă la glezne, pînă la brîu,
Tot mai greu mă apăsa dorul ei
De valuri.
Cînd nu m-am mai văzut deloc,
Corabia a început deodată
Să meargă singură.
O, chiar dacă mă adîncesc
Cu fiecare pas,
Și acum tot eu o duc,
Mergînd pe fundul mării, tăcut,
Cu amîndouă mîinile ridicate
Deasupra capului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...