Poezia Adam de Marin Sorescu

ADAM



Cu toate că se află în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru că nu știa ce-i mai lipsește.



Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Și primul om atît de mult i-a plăcut această minune,
Încît chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat următoare,
Simțindu-și degetele frumos fulgerate
De niște sîni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în fața lui.
Tocmai își scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
,,Asta e viața !” a oftat Adam
Și-a mai creat încă una.
Și tot așa, de cîte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piață după aur, smirnă și tămîie,
Adam scotea la lumină o nouă cadînă
Din haremul lui intercostal.



Dumnezeu a observat
Acestă creație deșănțată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeiește.
Și l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.