PERPETUUM MOBILE
Lui Prometeu i se lăsase dreptul de replică, totuși.
Dar cum sta așa răatignit pe stînca aceea
Nemișcat ci doar sfîrtecat lăuntric,
Singura replică pe care-o spunea era aceasta :
- De ce ficatul ?
Desigur cea mai simplă
Și cea mai banală replică, în aparență :
- De ce ficatul ?
Aveam în cap o întreagă piesă
Despre valoarea focului
Și demnității nemaipomenite a gestului de titanică răzvrătire,
O piesă foarte închegată și care și artistic se ținea bine,
Pe care voia să i-o urle sfidător lui Zeus
Dar se pomenea rostind doar atît :
- De ce ficatul ?
În stînga lui înfometat, vulturul e foarte dîrz.
Știe să-și facă meseria, e călău pe față,
Are un cioc ca un excavator
Care înfigîndu-se face să bubuie munții,
De aceste cuvinte aproape onomatopeice :
- De-aia !
Acesta este și nu este un răspuns
La mistuituitoare întrebare a eroului,
Care, uitat de lume în acele pustiuri stîncoase dic Caucaz,
Încă mai răgușește zările uzînd de dreptul său sfînt de replică :
- De ce ficatul ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...