SOMNABULUL
Înaintez cu un instict singur
Pe un drum imposibil,
Inundat, pun piciorul pe un plaur
Care se scufundă,
Dar în momentul acela
Am și trecut pe plaurul următor,
Și tot așa mă ține mlaștina
Fostă mare
Pe care a mers cuvîntul.
Acum trebuie să merg eu pe valuri,
Degajat ca pe un drum pavat.
Pe maluri care se îndepărtează mereu
S-a strîns mulțimea ne-ncrezătoare,
Orice tremur pe fața mea
Va stîrni vijelia de pietre.
Așa că înaintez somnambulic,
Mă ține mlaștina,
Iluzoriu acoperiș pe casă.
Jos e mulțimea cu capu-n jos, repartizată pe etaje,
Lumea care-și vede de treabă
Și nu crede-n mersul pe valuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...