Poezia În Cer de Marin Sorescu

ÎN CER


În cer sufletele
Se prezintă la poartă
Să-și ridice fiecare trupul,
Ajuns acolo mai tîrziu,
Din cauza anumitor formalități.


- Ce conține ? întreabă morocănos
Poștașul,
Mereu cu teamă să nu le încurce,
Să nu rîvnească unul
La trupul altuia, Doamne ferește,
- Alimente, răspund cei mai mulți,
Fier, plumb, aramă.
Ce să conțină ?


Alții - Imprimate
( Acestea sînt rupte la un colț
Pe unde li se văd într-adevăr
Coatele ).


Foarte puțini nu țtiu ce să răspundă,
Încep să se bîlbîie
Și sînt trimiși să se mai gîndească.


De aia zic, suflete al meu,
Uită-te bine la mine,
Să mă cunoști de pe acum
Și la întrebarea referitoare la conținut.
Să urli :
Absolut,
Care a mai fost în cer o dată
Și de nenumărate ori.