Poezia Amurg de Toamnă de Lucian Blaga

AMURG DE TOAMNĂ



Din vîrf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațîță
jeraticul ascuns
sub vălul lor subțire de cenușă.




O rază
ce vine goană din apus
și-adună și se lasă tremurînd
pe-o frunză :
dar prea e grea povara -
și frunza cade.



O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adînc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină :
s-ar prăbuși.

E toamnă.