Poezia Maica Și Pruncul de Ion Pillat

MAICA ȘI PRUNCUL


În odaia scundă moare focu-o vatră,
Colo pe firidă pîlpîie opaiț.
Pe un drum de țară, cîni zadarnic latră...
Nici un sfînt la noapte n-o să stea pe laviți.



Singură cu pruncul, singură cu focul,
Ce-și desface umbră coada de păun,
Maica se gîndește, cumpănind norocul
Pruncului ce-ntinde mîna la ceaun.



Ochii lui albaștri cum e inu-n floare,
Maica îi sărută, mîngîie, bălai,
Părul ca mătasea de porumb, și-o doare
Sufletul deadată năpădit de scai...



Lacrimi șterg în gene brațele cămeșii :
A venit țiganca de i-a dat cu ghiocu -
Și pe drum de munte au plecat lăieșii...
Dar Isus zîmbește blînd, urmîndu-și jocul.

Poezia Maica Și Pruncul de Ion Pillat

MAICA ȘI PRUNCUL


În odaia scundă moare focu-o vatră,
Colo pe firidă pîlpîie opaiț.
Pe un drum de țară, cîni zadarnic latră...
Nici un sfînt la noapte n-o să stea pe laviți.



Singură cu pruncul, singură cu focul,
Ce-și desface umbră coada de păun,
Maica se gîndește, cumpănind norocul
Pruncului ce-ntinde mîna la ceaun.



Ochii lui albaștri cum e inu-n floare,
Maica îi sărută, mîngîie, bălai,
Părul ca mătasea de porumb, și-o doare
Sufletul deadată năpădit de scai...



Lacrimi șterg în gene brațele cămeșii :
A venit țiganca de i-a dat cu ghiocu -
Și pe drum de munte au plecat lăieșii...
Dar Isus zîmbește blînd, urmîndu-și jocul.

Poezia Închinarea Magilor de Ion Pillat

ÎNCHINAREA MAGILOR



Fîlfîie steaua sus aripi de foc,
Stă peste ieslea cu sfîntul noroc,


Intră în iesle craii grămadă,
Robii lor poartă pe braţe o ladă.


Cum craii+n aur erau îmbrăcaţi,
Boul şi+asinul se uită miraţi.

Şi Maicii Domnului, vezi, îi fu frică :
Fețe-așa mari ea de cînd era mică


Nu mai văzuse și s-a rușinat.
Isus cămilei cu gît legănat


Cald i-a zîmbit. Trei crai lui UIsus
Smirnă, tămîie și mirt i-au adus.


alb era unul ; ca o momîie
altul, sfrijit, cu obraz de-alămîie ;


Cel de pe urmă, buzat și arap,
Behăia cînd vorbea, dînd din cap ca un țap.


Micul Isus tot rîdea făcînd haz -
Iute îi trase Maria marama pe-obraz,


Pruncul să nu i-l deoache crai Baltazar,
Pe cînd cu ochi lacomi Iosif cîntarea orice dar.

Poezia Închinarea Magilor de Ion Pillat

ÎNCHINAREA MAGILOR



Fîlfîie steaua sus aripi de foc,
Stă peste ieslea cu sfîntul noroc,


Intră în iesle craii grămadă,
Robii lor poartă pe braţe o ladă.


Cum craii+n aur erau îmbrăcaţi,
Boul şi+asinul se uită miraţi.

Şi Maicii Domnului, vezi, îi fu frică :
Fețe-așa mari ea de cînd era mică


Nu mai văzuse și s-a rușinat.
Isus cămilei cu gît legănat


Cald i-a zîmbit. Trei crai lui UIsus
Smirnă, tămîie și mirt i-au adus.


alb era unul ; ca o momîie
altul, sfrijit, cu obraz de-alămîie ;


Cel de pe urmă, buzat și arap,
Behăia cînd vorbea, dînd din cap ca un țap.


Micul Isus tot rîdea făcînd haz -
Iute îi trase Maria marama pe-obraz,


Pruncul să nu i-l deoache crai Baltazar,
Pe cînd cu ochi lacomi Iosif cîntarea orice dar.