ÎNCHINAREA MAGILOR
Fîlfîie steaua sus aripi de foc,
Stă peste ieslea cu sfîntul noroc,
Intră în iesle craii grămadă,
Robii lor poartă pe braţe o ladă.
Cum craii+n aur erau îmbrăcaţi,
Boul şi+asinul se uită miraţi.
Şi Maicii Domnului, vezi, îi fu frică :
Fețe-așa mari ea de cînd era mică
Nu mai văzuse și s-a rușinat.
Isus cămilei cu gît legănat
Cald i-a zîmbit. Trei crai lui UIsus
Smirnă, tămîie și mirt i-au adus.
alb era unul ; ca o momîie
altul, sfrijit, cu obraz de-alămîie ;
Cel de pe urmă, buzat și arap,
Behăia cînd vorbea, dînd din cap ca un țap.
Micul Isus tot rîdea făcînd haz -
Iute îi trase Maria marama pe-obraz,
Pruncul să nu i-l deoache crai Baltazar,
Pe cînd cu ochi lacomi Iosif cîntarea orice dar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...