Poezia Închinarea Magilor de Ion Pillat

ÎNCHINAREA MAGILOR



Fîlfîie steaua sus aripi de foc,
Stă peste ieslea cu sfîntul noroc,


Intră în iesle craii grămadă,
Robii lor poartă pe braţe o ladă.


Cum craii+n aur erau îmbrăcaţi,
Boul şi+asinul se uită miraţi.

Şi Maicii Domnului, vezi, îi fu frică :
Fețe-așa mari ea de cînd era mică


Nu mai văzuse și s-a rușinat.
Isus cămilei cu gît legănat


Cald i-a zîmbit. Trei crai lui UIsus
Smirnă, tămîie și mirt i-au adus.


alb era unul ; ca o momîie
altul, sfrijit, cu obraz de-alămîie ;


Cel de pe urmă, buzat și arap,
Behăia cînd vorbea, dînd din cap ca un țap.


Micul Isus tot rîdea făcînd haz -
Iute îi trase Maria marama pe-obraz,


Pruncul să nu i-l deoache crai Baltazar,
Pe cînd cu ochi lacomi Iosif cîntarea orice dar.

Poezia Închinarea Magilor de Ion Pillat

ÎNCHINAREA MAGILOR



Fîlfîie steaua sus aripi de foc,
Stă peste ieslea cu sfîntul noroc,


Intră în iesle craii grămadă,
Robii lor poartă pe braţe o ladă.


Cum craii+n aur erau îmbrăcaţi,
Boul şi+asinul se uită miraţi.

Şi Maicii Domnului, vezi, îi fu frică :
Fețe-așa mari ea de cînd era mică


Nu mai văzuse și s-a rușinat.
Isus cămilei cu gît legănat


Cald i-a zîmbit. Trei crai lui UIsus
Smirnă, tămîie și mirt i-au adus.


alb era unul ; ca o momîie
altul, sfrijit, cu obraz de-alămîie ;


Cel de pe urmă, buzat și arap,
Behăia cînd vorbea, dînd din cap ca un țap.


Micul Isus tot rîdea făcînd haz -
Iute îi trase Maria marama pe-obraz,


Pruncul să nu i-l deoache crai Baltazar,
Pe cînd cu ochi lacomi Iosif cîntarea orice dar.

Poezia Steaua de Ion Pillat

STEAUA




Jneapăn verde cum trosnește din rășină
Și în foc se prăbușește-n vîlvătăi,
Vezi, în para-i toți ciobanii de la stînă
Stînd în bîtă, sus, pe golul dintre văi.



Spune baciul : - ,,Măi fîrtaților, să fie
Semn curat sau piază rea - nu le-nțelegi.
Așa stea n-am pomenit eu pe tărie,
Hăt ! de cînd îmi paște turma pe Bucegi”...



Tac fîrtații, tace baciul, latră cîinii.
Steaua crește așa tare că e zi,
Ea coboară de-o poți prinde-n palma mîinii...
Mă ciobane de la oi, nu te sfii,



Căci pe ieslea unde Maica Preacurată
A născut între un bou și un asin,
Steaua albă se oprește tremurată,
Călăuză pentru craii care vin.

Poezia Steaua de Ion Pillat

STEAUA




Jneapăn verde cum trosnește din rășină
Și în foc se prăbușește-n vîlvătăi,
Vezi, în para-i toți ciobanii de la stînă
Stînd în bîtă, sus, pe golul dintre văi.



Spune baciul : - ,,Măi fîrtaților, să fie
Semn curat sau piază rea - nu le-nțelegi.
Așa stea n-am pomenit eu pe tărie,
Hăt ! de cînd îmi paște turma pe Bucegi”...



Tac fîrtații, tace baciul, latră cîinii.
Steaua crește așa tare că e zi,
Ea coboară de-o poți prinde-n palma mîinii...
Mă ciobane de la oi, nu te sfii,



Căci pe ieslea unde Maica Preacurată
A născut între un bou și un asin,
Steaua albă se oprește tremurată,
Călăuză pentru craii care vin.