Poezia Contabilitate de Marin Sorescu

CONTABILITATE


Vine o vreme
Cînd trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Și să facem socotala.


Cîteva momente cînd era să fim fericiți,
Cîteva momente cînd era să fim frumoși,
Cîteva momente cînd era să fim geniali.
Ne-am întîlnit de cîteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
( Pe unde-or mai fi ? Mai trăiesc ? ).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trăit.


O femeie pe care am iubit-o
Și cu aceeași femeia care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înțelepciune am eliminat-o treptat.


Și, în sfîrșit, o soartă
Și cu încă o soartă ( Scriem una și ținem una,
Poate, cine știe, există și viață de apoi ).

Poezia Contabilitate de Marin Sorescu

CONTABILITATE


Vine o vreme
Cînd trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Și să facem socotala.


Cîteva momente cînd era să fim fericiți,
Cîteva momente cînd era să fim frumoși,
Cîteva momente cînd era să fim geniali.
Ne-am întîlnit de cîteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
( Pe unde-or mai fi ? Mai trăiesc ? ).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trăit.


O femeie pe care am iubit-o
Și cu aceeași femeia care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înțelepciune am eliminat-o treptat.


Și, în sfîrșit, o soartă
Și cu încă o soartă ( Scriem una și ținem una,
Poate, cine știe, există și viață de apoi ).

Poezia În Iuliu de Alexandru Vlahuță

ÎN IULIU


Orașul doarme-n miezul zilei,
Mocnit, subt arșița de vară ;
Pustii sunt străzile și mute -
Un cimitir într-o Sahară.
Iar noi, pîndind mișcarea vremii
Pe călebdarul din părete,
Cătăm la zilele de vară
Cum trec de goale și încete,
Și-n aerul închis, fierbinte,
Ce-l vezi cum tremură în soare,
Tînzim de dorul altor locuri,
Ca niște păseri călătoare.


Ce mîndru-i satu-n care doarme
Copilăria mea-ngropată...
Mi s-ar părea un vis, iubito,
Cu tine să-l mai văd o dată.


Haidem, cîmpiile ne-așteaptă
Cu flori și cu covoare-ntinse ;
Sub straja dealurilor nalte
Dorm șesuri leneșe și linse


Ca netezișul unei ape,
Și lanuri lungi de grîne coapte
Sclipesc ca aurul în soare.
Domnește-o liniște de noapte
Peste-ntunericuri de codru :
Copacii somnoroși ne cheamă,
S-acopere iubirea noastră
Sub parfumata lor maramă.
Acolo-s visuri fericite,
Răcoare și singurătate :
Culcați sub strășini largi de ramuri.
În adîncimi întunecate,
Vom asculta orga pădurii -
Foșnitul frunzelor în vînt ;
Viața, gîndurile noastre
Ni s-or părea un basmu sfînt !


12 martie 1895

Poezia În Iuliu de Alexandru Vlahuță

ÎN IULIU


Orașul doarme-n miezul zilei,
Mocnit, subt arșița de vară ;
Pustii sunt străzile și mute -
Un cimitir într-o Sahară.
Iar noi, pîndind mișcarea vremii
Pe călebdarul din părete,
Cătăm la zilele de vară
Cum trec de goale și încete,
Și-n aerul închis, fierbinte,
Ce-l vezi cum tremură în soare,
Tînzim de dorul altor locuri,
Ca niște păseri călătoare.


Ce mîndru-i satu-n care doarme
Copilăria mea-ngropată...
Mi s-ar părea un vis, iubito,
Cu tine să-l mai văd o dată.


Haidem, cîmpiile ne-așteaptă
Cu flori și cu covoare-ntinse ;
Sub straja dealurilor nalte
Dorm șesuri leneșe și linse


Ca netezișul unei ape,
Și lanuri lungi de grîne coapte
Sclipesc ca aurul în soare.
Domnește-o liniște de noapte
Peste-ntunericuri de codru :
Copacii somnoroși ne cheamă,
S-acopere iubirea noastră
Sub parfumata lor maramă.
Acolo-s visuri fericite,
Răcoare și singurătate :
Culcați sub strășini largi de ramuri.
În adîncimi întunecate,
Vom asculta orga pădurii -
Foșnitul frunzelor în vînt ;
Viața, gîndurile noastre
Ni s-or părea un basmu sfînt !


12 martie 1895