Poezia În Iuliu de Alexandru Vlahuță

ÎN IULIU


Orașul doarme-n miezul zilei,
Mocnit, subt arșița de vară ;
Pustii sunt străzile și mute -
Un cimitir într-o Sahară.
Iar noi, pîndind mișcarea vremii
Pe călebdarul din părete,
Cătăm la zilele de vară
Cum trec de goale și încete,
Și-n aerul închis, fierbinte,
Ce-l vezi cum tremură în soare,
Tînzim de dorul altor locuri,
Ca niște păseri călătoare.


Ce mîndru-i satu-n care doarme
Copilăria mea-ngropată...
Mi s-ar părea un vis, iubito,
Cu tine să-l mai văd o dată.


Haidem, cîmpiile ne-așteaptă
Cu flori și cu covoare-ntinse ;
Sub straja dealurilor nalte
Dorm șesuri leneșe și linse


Ca netezișul unei ape,
Și lanuri lungi de grîne coapte
Sclipesc ca aurul în soare.
Domnește-o liniște de noapte
Peste-ntunericuri de codru :
Copacii somnoroși ne cheamă,
S-acopere iubirea noastră
Sub parfumata lor maramă.
Acolo-s visuri fericite,
Răcoare și singurătate :
Culcați sub strășini largi de ramuri.
În adîncimi întunecate,
Vom asculta orga pădurii -
Foșnitul frunzelor în vînt ;
Viața, gîndurile noastre
Ni s-or părea un basmu sfînt !


12 martie 1895