Poezia Dar Munții - Unde-s de Lucian Blaga

DAR MUNȚII - UNDE-S


Din strșina curat-a veșniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult și sufletul își zice :


Eu am crescut hrănit de taina lumii
și drumul meu îl ține soarta-n palme,
nemărginirea sărutatu-m-a pe frunte
și-n pieptu-mi larg
credința mea o sorb puternică din soare.


Din strașina curat-a veșniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult și sufletul se-ntreabă :


Dar munții - unde-s ? Munții,
pe cari să-i mut din cale cu credința mea ?


Nu-i văd,
îi vreau, îi strig și - nu-s !