Poezia Adam de Marin Sorescu

ADAM



Cu toate că se află în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru că nu știa ce-i mai lipsește.



Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Și primul om atît de mult i-a plăcut această minune,
Încît chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat următoare,
Simțindu-și degetele frumos fulgerate
De niște sîni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în fața lui.
Tocmai își scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
,,Asta e viața !” a oftat Adam
Și-a mai creat încă una.
Și tot așa, de cîte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piață după aur, smirnă și tămîie,
Adam scotea la lumină o nouă cadînă
Din haremul lui intercostal.



Dumnezeu a observat
Acestă creație deșănțată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeiește.
Și l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

Poezia Adam de Marin Sorescu

ADAM



Cu toate că se află în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru că nu știa ce-i mai lipsește.



Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Și primul om atît de mult i-a plăcut această minune,
Încît chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat următoare,
Simțindu-și degetele frumos fulgerate
De niște sîni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în fața lui.
Tocmai își scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
,,Asta e viața !” a oftat Adam
Și-a mai creat încă una.
Și tot așa, de cîte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piață după aur, smirnă și tămîie,
Adam scotea la lumină o nouă cadînă
Din haremul lui intercostal.



Dumnezeu a observat
Acestă creație deșănțată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeiește.
Și l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

Poezia Concetrică de Marin Sorescu

CONCENTRICĂ



Astăzi trebuie aă ai neapărat
Și suflet,
Am nevoie pentru un studiu
Radiografic,
Așa că ia-ți de pe umeraș, îmbracă-l
Aerul tău cel misterios,
Transcendental și serafic.



Privește-mă cu gene foarte lungi
Și fiecare geană să trezească în mine
O clapă.
Fă anotimpul atît de limpede-ncît
De pe coaja copacilor să sară corăbii,
Dovadă că totul se trage din apă.




 Cheamă păsările să zboare aproape
Numai păsările alese,
De la ciocîrlii în sus,
Să înalțe în jurul nostru o fîntînă de aripi,
Pe fundul căreia noi ne credem izvoare
Fără apus.

Poezia Concetrică de Marin Sorescu

CONCENTRICĂ



Astăzi trebuie aă ai neapărat
Și suflet,
Am nevoie pentru un studiu
Radiografic,
Așa că ia-ți de pe umeraș, îmbracă-l
Aerul tău cel misterios,
Transcendental și serafic.



Privește-mă cu gene foarte lungi
Și fiecare geană să trezească în mine
O clapă.
Fă anotimpul atît de limpede-ncît
De pe coaja copacilor să sară corăbii,
Dovadă că totul se trage din apă.




 Cheamă păsările să zboare aproape
Numai păsările alese,
De la ciocîrlii în sus,
Să înalțe în jurul nostru o fîntînă de aripi,
Pe fundul căreia noi ne credem izvoare
Fără apus.