Poezia Pămîntul de Lucian Blaga

PĂMÎNTUL



Pe spate ne-am întins în iarbă : tu și eu.
Văzduh topit ca cearta-n arșița de soare
curgea de-a lungul peste miriști ca un rîu.
Tăcere-apăsătoare stăpînea pămîntul
și-o întrebare mi-a căzut în suflet pînă-n fund.



N-avea să-mi spună
nimic pămîntul ? Tot pămîntu-acesta
neîndurător de larg și-ucigător de mut,
nimic ?



Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - îndoielnic și supus -
și pe sub glii ți-am auzit
a inimei bătaia zgomotoasă.


Pămîntul răspundea.

Poezia Pămîntul de Lucian Blaga

PĂMÎNTUL



Pe spate ne-am întins în iarbă : tu și eu.
Văzduh topit ca cearta-n arșița de soare
curgea de-a lungul peste miriști ca un rîu.
Tăcere-apăsătoare stăpînea pămîntul
și-o întrebare mi-a căzut în suflet pînă-n fund.



N-avea să-mi spună
nimic pămîntul ? Tot pămîntu-acesta
neîndurător de larg și-ucigător de mut,
nimic ?



Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - îndoielnic și supus -
și pe sub glii ți-am auzit
a inimei bătaia zgomotoasă.


Pămîntul răspundea.

Poezia Vreau Să Joc ! de Lucian Blaga

VREAU SĂ JOC !



O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat !
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniță - încătușat.
Pămîntule, dă-mi aripi :
săgeată vreau să fiu să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decît cer,
de-asupra cer,
și cer sub mine -
și-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avînturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cîrtească :
,,Sunt rob în temniță !”

Poezia Vreau Să Joc ! de Lucian Blaga

VREAU SĂ JOC !



O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat !
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniță - încătușat.
Pămîntule, dă-mi aripi :
săgeată vreau să fiu să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decît cer,
de-asupra cer,
și cer sub mine -
și-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avînturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cîrtească :
,,Sunt rob în temniță !”