Poezia Primăvară (2) de Lucian Blaga

PRIMĂVARĂ



Visător cu degetele-i lungi pătrunde vîntul
printre ramuri și pe fire de paianjen
cîntă bietul ca pe-o harfă.




Albi pe fruntea te-și deschid subțirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimțiri,
tremurînd de neastîmpărul ce-ți joacă
viu și cald în vine.



Lacomi și flămînzi îmi strigă ochii,
veșnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
cari de luminoși, ce-ți sunt copilo,
nu văd niciodată umbre.

Poezia Primăvară (2) de Lucian Blaga

PRIMĂVARĂ



Visător cu degetele-i lungi pătrunde vîntul
printre ramuri și pe fire de paianjen
cîntă bietul ca pe-o harfă.




Albi pe fruntea te-și deschid subțirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimțiri,
tremurînd de neastîmpărul ce-ți joacă
viu și cald în vine.



Lacomi și flămînzi îmi strigă ochii,
veșnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
cari de luminoși, ce-ți sunt copilo,
nu văd niciodată umbre.

Poezia Legendă de Lucian Blaga

LEGENDĂ



Strălucitoare-n poarta raiului
sat Eva.
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă
și visătoare
mușca din mărul,
ce i l-a-ntins ispita șarpelui.
Fără de veste
un sîmbure i-ajunse între dinți din fructul blestemat.
Pe gînduri dusă Eva îl suflă în vînt,
iar sîmburele se pierdu-n țărînă, unde încolți.
Un măr crescu acolo - și alții îl urmară
prin lungul șir de veacuri.
Și trunchiul aspru și vînjos al unuia din ei
a fost acela,
din care fariseii meșteri
ciopliră crucea lui Isus.
Oh sîmburele negru aruncat în vînt
de dinții albi ai Evei.

Poezia Legendă de Lucian Blaga

LEGENDĂ



Strălucitoare-n poarta raiului
sat Eva.
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă
și visătoare
mușca din mărul,
ce i l-a-ntins ispita șarpelui.
Fără de veste
un sîmbure i-ajunse între dinți din fructul blestemat.
Pe gînduri dusă Eva îl suflă în vînt,
iar sîmburele se pierdu-n țărînă, unde încolți.
Un măr crescu acolo - și alții îl urmară
prin lungul șir de veacuri.
Și trunchiul aspru și vînjos al unuia din ei
a fost acela,
din care fariseii meșteri
ciopliră crucea lui Isus.
Oh sîmburele negru aruncat în vînt
de dinții albi ai Evei.