Poezia Pan de Lucian Blaga

PAN


Acoperit de frunze veștede pe-o stîncă zace Pan.
E orb și e bătrîn.
Pleoapele-i sunt cremene,
zadarnic cearc-a mai clipi,
căci ochii-i s-au închis - ca melcii - peste iarnă.



Stropi calzi de rouă-i cad pe buze :
unu,
doi,
trei.
Natura își adapă zeul.



Ah, Pan !
Îl văd, cum își întinde mîna, prinde-un ram
și-i pipăie
cu mîngîieri ușoare mugurii.


Un miel s-apropie printre tufișuri.
Orbul îl aude și zîmbește,
Căci n-are Pan mai mare bucurie,
decît de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor
și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lînă.



Tăcere.


În juru-i peșterile cască somnoroase
și i se mută-acum și lui căscatul.
Se-ntinde și ăși zice :
,,Picurii de rouă-s mari și calzi,
cornițele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Să fie primăvară ?”

Poezia Pan de Lucian Blaga

PAN


Acoperit de frunze veștede pe-o stîncă zace Pan.
E orb și e bătrîn.
Pleoapele-i sunt cremene,
zadarnic cearc-a mai clipi,
căci ochii-i s-au închis - ca melcii - peste iarnă.



Stropi calzi de rouă-i cad pe buze :
unu,
doi,
trei.
Natura își adapă zeul.



Ah, Pan !
Îl văd, cum își întinde mîna, prinde-un ram
și-i pipăie
cu mîngîieri ușoare mugurii.


Un miel s-apropie printre tufișuri.
Orbul îl aude și zîmbește,
Căci n-are Pan mai mare bucurie,
decît de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor
și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lînă.



Tăcere.


În juru-i peșterile cască somnoroase
și i se mută-acum și lui căscatul.
Se-ntinde și ăși zice :
,,Picurii de rouă-s mari și calzi,
cornițele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Să fie primăvară ?”

Poezia Stelelor de Lucian Blaga

STELELOR




C-o mare de îndemnuri și de oarbe năzuiți
în mine
mă-nchin luminii voastre stelelor,
și flăcări de ardoare
îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă.
Fiori, ce vin din țara voastră, îmi sărută
cu buze reci de gheață trupul
și-nmărmurit vă-ntreb :
spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri ?
Pribeag, cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet
și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde.
Un singur gînd mi-e rază și putere :
o stelelor nici voi n-aveți
în drumul vostru nici o țintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriți nemărginirea ?

Poezia Stelelor de Lucian Blaga

STELELOR




C-o mare de îndemnuri și de oarbe năzuiți
în mine
mă-nchin luminii voastre stelelor,
și flăcări de ardoare
îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă.
Fiori, ce vin din țara voastră, îmi sărută
cu buze reci de gheață trupul
și-nmărmurit vă-ntreb :
spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri ?
Pribeag, cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet
și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde.
Un singur gînd mi-e rază și putere :
o stelelor nici voi n-aveți
în drumul vostru nici o țintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriți nemărginirea ?