Poezia Amurg de Toamnă de Lucian Blaga

AMURG DE TOAMNĂ



Din vîrf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațîță
jeraticul ascuns
sub vălul lor subțire de cenușă.




O rază
ce vine goană din apus
și-adună și se lasă tremurînd
pe-o frunză :
dar prea e grea povara -
și frunza cade.



O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adînc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină :
s-ar prăbuși.

E toamnă.

Poezia Amurg de Toamnă de Lucian Blaga

AMURG DE TOAMNĂ



Din vîrf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațîță
jeraticul ascuns
sub vălul lor subțire de cenușă.




O rază
ce vine goană din apus
și-adună și se lasă tremurînd
pe-o frunză :
dar prea e grea povara -
și frunza cade.



O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adînc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină :
s-ar prăbuși.

E toamnă.

Poezia Înfrigurare de Lucian Blaga

ÎNFRIGURARE



Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strîng lacrimi de văpaie :
licurici.



Pe coastă-n vreji de nouri
crește luna.



Mîni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
și din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ți-adun în inimă surîsul.
Gura ta e strugure-nghețat.



Numai marginea subțire-a lunii
ar mai fi așa de rece
- de-aș putea să i-o sărut -
ca buza ta.

Îmi ești aproape.

Prin noapte sunt o pîlpîire de pleoape.

Poezia Înfrigurare de Lucian Blaga

ÎNFRIGURARE



Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strîng lacrimi de văpaie :
licurici.



Pe coastă-n vreji de nouri
crește luna.



Mîni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
și din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ți-adun în inimă surîsul.
Gura ta e strugure-nghețat.



Numai marginea subțire-a lunii
ar mai fi așa de rece
- de-aș putea să i-o sărut -
ca buza ta.

Îmi ești aproape.

Prin noapte sunt o pîlpîire de pleoape.