Poezia Veniți După Mine Tovarăși ! de Lucian Blaga

VENIȚI DUPĂ MINE TOVARĂȘI !

( Prietenilor Mai )

Veniți lîngă mine tovarăși ! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
și-n gușe de viperi veninul.


C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsîndu-mă singur,
cu plînsul,
cu voi,
și cu toamna.


Veniți mai aproape ! - și cel care are
urechi de-auzit să audă :
durerile nu sunt adînci decît atuncia cînd rîd.
Să rîdă deci astăzi în mine
amarul
și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori !


Veniți lîngă mine, tovarăși, să bem !
Ha, ha ! Ce licărește-așa straniu pe cer ?
E cornul de lună ?
Nu, nu ! E un ciob dintr-o cupă de aur,
ce-am spart-o de boltă
cu brațul de fier.


Sunt beat și așa aș vrea să dărîm tot ce-i vis,
ce e templu și-altar !


Veniți lîngă mine, tovarăși ! Ca mîne-o să mor,
dar vă las moștenire,
superbul meu craniu, din care să beți
pelin cînd vi-e dor de vieață,
și-otravă
cînd vreți să-mi urmați ! - Veniți după mine tovaroși !

Poezia Veniți După Mine Tovarăși ! de Lucian Blaga

VENIȚI DUPĂ MINE TOVARĂȘI !

( Prietenilor Mai )

Veniți lîngă mine tovarăși ! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
și-n gușe de viperi veninul.


C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsîndu-mă singur,
cu plînsul,
cu voi,
și cu toamna.


Veniți mai aproape ! - și cel care are
urechi de-auzit să audă :
durerile nu sunt adînci decît atuncia cînd rîd.
Să rîdă deci astăzi în mine
amarul
și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori !


Veniți lîngă mine, tovarăși, să bem !
Ha, ha ! Ce licărește-așa straniu pe cer ?
E cornul de lună ?
Nu, nu ! E un ciob dintr-o cupă de aur,
ce-am spart-o de boltă
cu brațul de fier.


Sunt beat și așa aș vrea să dărîm tot ce-i vis,
ce e templu și-altar !


Veniți lîngă mine, tovarăși ! Ca mîne-o să mor,
dar vă las moștenire,
superbul meu craniu, din care să beți
pelin cînd vi-e dor de vieață,
și-otravă
cînd vreți să-mi urmați ! - Veniți după mine tovaroși !

Poezia Amurg de Toamnă de Lucian Blaga

AMURG DE TOAMNĂ



Din vîrf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațîță
jeraticul ascuns
sub vălul lor subțire de cenușă.




O rază
ce vine goană din apus
și-adună și se lasă tremurînd
pe-o frunză :
dar prea e grea povara -
și frunza cade.



O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adînc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină :
s-ar prăbuși.

E toamnă.

Poezia Amurg de Toamnă de Lucian Blaga

AMURG DE TOAMNĂ



Din vîrf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațîță
jeraticul ascuns
sub vălul lor subțire de cenușă.




O rază
ce vine goană din apus
și-adună și se lasă tremurînd
pe-o frunză :
dar prea e grea povara -
și frunza cade.



O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adînc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină :
s-ar prăbuși.

E toamnă.