Poezia Dați-mi Un Trup Voi Munților de Lucian Blaga

DAȚI-MI UN TRUP VOI MUNȚILOR


Numai pe tine te am trecătorul meu trup
și totuși
flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strîmt pentru strașnicul suflet
ce-l port.


Dați-mi un trup
voi munților,
mărilor,
dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin !
Pămîntule larg fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năpraznice inimi,
prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic !


Prin cosmos
auzi-s-ar atuncia măreții mei pași
și-aș apare năvalnic și liber
cum sînt
pămîntule sfînt.


Cînd aș iubi,
mi-aș întinde spre cer toate mările
ca niște vînjoase, sălbatice brațe fierbinți,
spre cer
să-l cuprind.
mijlocul să-i frîng
să-i sărut sclipitoarele stele.


Cînd aș urî,
aș zdrobi sub picioarele mele de stîncă
bieți sori
călători
și poate-aș zîmbi.


Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup.

Poezia Dați-mi Un Trup Voi Munților de Lucian Blaga

DAȚI-MI UN TRUP VOI MUNȚILOR


Numai pe tine te am trecătorul meu trup
și totuși
flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strîmt pentru strașnicul suflet
ce-l port.


Dați-mi un trup
voi munților,
mărilor,
dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin !
Pămîntule larg fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năpraznice inimi,
prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic !


Prin cosmos
auzi-s-ar atuncia măreții mei pași
și-aș apare năvalnic și liber
cum sînt
pămîntule sfînt.


Cînd aș iubi,
mi-aș întinde spre cer toate mările
ca niște vînjoase, sălbatice brațe fierbinți,
spre cer
să-l cuprind.
mijlocul să-i frîng
să-i sărut sclipitoarele stele.


Cînd aș urî,
aș zdrobi sub picioarele mele de stîncă
bieți sori
călători
și poate-aș zîmbi.


Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup.

Poezia La Mînăstire de Lucian Blaga

LA MÎNĂSTIRE



De trei zile luna crește ca un fagure
de miere într-un stup.


La mînăstire vine-o babă. Zice :
,,Stareț purtător de bolți cerești,
să faci o rugăciune
de ieșirea suflețelullui din trup”.


,,Pentru cine ?”


Luna - s-a coborît pe-o biblie
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.



Cu miros de ger în lînă vine un bătrîn.
Îi sunt obraji zdrențuiți
întocmai ca un prapur vechi :
,,Părinte bun, ți-aduc o pîine și un strop
de vin, ca să se roage la altar blîndețea ta”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru turma de oițe.”


Într-un tîrziu o fată. Stele care cad
sau poate-un vînt de toamna-ar ști să spună
c-a fost frumoasă fata mai demult.
Zice :
,,Să ții o liturghie, stareț sfînt”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru - gîndul meu.”


Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.

Poezia La Mînăstire de Lucian Blaga

LA MÎNĂSTIRE



De trei zile luna crește ca un fagure
de miere într-un stup.


La mînăstire vine-o babă. Zice :
,,Stareț purtător de bolți cerești,
să faci o rugăciune
de ieșirea suflețelullui din trup”.


,,Pentru cine ?”


Luna - s-a coborît pe-o biblie
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.



Cu miros de ger în lînă vine un bătrîn.
Îi sunt obraji zdrențuiți
întocmai ca un prapur vechi :
,,Părinte bun, ți-aduc o pîine și un strop
de vin, ca să se roage la altar blîndețea ta”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru turma de oițe.”


Într-un tîrziu o fată. Stele care cad
sau poate-un vînt de toamna-ar ști să spună
c-a fost frumoasă fata mai demult.
Zice :
,,Să ții o liturghie, stareț sfînt”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru - gîndul meu.”


Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.