Poezia Strigăt în Pustie de Lucian Blaga

STRIGĂT ÎN PUSTIE



Cu chiotele-ți de lumină
și cu-adîncul ochilor de mare,
cu urmele în lut, ce ți le lasă
nenumăratele fecioare
cutremurate-n clipa asta
de-un dor
pe minunatul tău pămînt,
te chiem :
vino, Lume,
vin'.
Adie-mi în ureche gînguritul de izvoare,
la cari în miez de noapte
nevăzuți de nimeni strugurii
desprinși din vițe ți s-adună
să-și umplă boabele de must,
și-apoi cu dărnicia ta de moarte
vino,
Lume,
vin'.
Și răcorește-mi
fruntea-nfierbîntată
ca nisipul dogorît
pe care calcă-ncet, încet
prin pustie un profet.

Poezia Strigăt în Pustie de Lucian Blaga

STRIGĂT ÎN PUSTIE



Cu chiotele-ți de lumină
și cu-adîncul ochilor de mare,
cu urmele în lut, ce ți le lasă
nenumăratele fecioare
cutremurate-n clipa asta
de-un dor
pe minunatul tău pămînt,
te chiem :
vino, Lume,
vin'.
Adie-mi în ureche gînguritul de izvoare,
la cari în miez de noapte
nevăzuți de nimeni strugurii
desprinși din vițe ți s-adună
să-și umplă boabele de must,
și-apoi cu dărnicia ta de moarte
vino,
Lume,
vin'.
Și răcorește-mi
fruntea-nfierbîntată
ca nisipul dogorît
pe care calcă-ncet, încet
prin pustie un profet.

Poezia Tămîie și fulgi de Lucian Blaga

TĂMÎIE ȘI FULGI




lumini scăpate din cuptor se zbat între pereți.
Și trupul moale ca de in curat
și părul ți l-ai uns peste cădelniță-n tămîie,
fir de fir,
ca să miroși la fel c-un patrafir.




Prin sat trec sănii grele de tăceri.
Cu genele ghicesc poteca sărutărilor de ieri.
Fulgi moi și grași îmi troienesc
în pace lumea ca de scrum,
și fulgi de-aramă azvîrliți din cer
par clopoțeii atîrnați
de gîtul pașilor de cai pe drum.




Ciobani întîrziați pe uliți simt
că cei cari s-au culcat
au clipe de tămîie și de in
curat.



Curat.

Poezia Tămîie și fulgi de Lucian Blaga

TĂMÎIE ȘI FULGI




lumini scăpate din cuptor se zbat între pereți.
Și trupul moale ca de in curat
și părul ți l-ai uns peste cădelniță-n tămîie,
fir de fir,
ca să miroși la fel c-un patrafir.




Prin sat trec sănii grele de tăceri.
Cu genele ghicesc poteca sărutărilor de ieri.
Fulgi moi și grași îmi troienesc
în pace lumea ca de scrum,
și fulgi de-aramă azvîrliți din cer
par clopoțeii atîrnați
de gîtul pașilor de cai pe drum.




Ciobani întîrziați pe uliți simt
că cei cari s-au culcat
au clipe de tămîie și de in
curat.



Curat.