Pagini
- Pagina de Pornire
- Cum să ne Îngrijim de Sănătate și Frumusețea Noastră
- Contact
- Plante Medicinale - Tratamente Naturiste
- Sfaturi Pentru Tinerii Căsătoriți
- D-Ale Casei Canal pe Youtube
- Rețete ( Mîncare ca la Mama Acasă ) Rețete Bătrînești
- Câinele Sănătos și Câinele Bolnav
- Alimentația Copilului Mic
- Sfaturi Utile
- Poeții, Poezii, Fabule, Colinde, Pastele, Doine, Balade
Poezia Liniște Între Lucruri Bătrîne de Lucian Blaga
LINIȘTE ÎNTRE LUCRURI BĂTRÎNE
În apropiere e muntele meu, munte iubit.
Înconjurat de lucruri bătrîne
acoperite cu mușchi din zilele facerii,
în seara cu cei șapte sori negri
cari aduc întunericul bun,
ar trebui să fiu mulțumit.
Liniște este destulă în cercul
ce ține laolaltă doagele bolții.
Dar mi-aduc aminte de vremea cînd încă nu eram,
ca de-o copilărie depărtată,
și-mi pare așa de rău că n-am rămas
în țara fără de nume.
Și iarăși îmi zic :
nici o larmă nu fac stelele-n cer.
Da, ar trebui să fiu mulțumit.
Poezia Liniște Între Lucruri Bătrîne de Lucian Blaga
LINIȘTE ÎNTRE LUCRURI BĂTRÎNE
În apropiere e muntele meu, munte iubit.
Înconjurat de lucruri bătrîne
acoperite cu mușchi din zilele facerii,
în seara cu cei șapte sori negri
cari aduc întunericul bun,
ar trebui să fiu mulțumit.
Liniște este destulă în cercul
ce ține laolaltă doagele bolții.
Dar mi-aduc aminte de vremea cînd încă nu eram,
ca de-o copilărie depărtată,
și-mi pare așa de rău că n-am rămas
în țara fără de nume.
Și iarăși îmi zic :
nici o larmă nu fac stelele-n cer.
Da, ar trebui să fiu mulțumit.
Poezia Un Om S-apleacă Peste Margine de Lucian Blaga
UN OM S-APLEACĂ PESTE MARGINE
M-aplec peste margine :
nu știu - e-a mării
ori e bietului gînd ?
Sufletul îmi cade în adînc,
alunecînd ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfîrșit așterne cenușă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfîrșit.
Pe coate încă odată
mă mai ridic o șchioapă de la pămînt
și ascult.
Apă bate-ntr-un țărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.
Poezia Un Om S-apleacă Peste Margine de Lucian Blaga
UN OM S-APLEACĂ PESTE MARGINE
M-aplec peste margine :
nu știu - e-a mării
ori e bietului gînd ?
Sufletul îmi cade în adînc,
alunecînd ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfîrșit așterne cenușă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfîrșit.
Pe coate încă odată
mă mai ridic o șchioapă de la pămînt
și ascult.
Apă bate-ntr-un țărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Postare
ANPC Termeni și Condiții