Poezia Un Om S-apleacă Peste Margine de Lucian Blaga

UN OM S-APLEACĂ PESTE MARGINE




M-aplec peste margine :
nu știu - e-a mării
ori e bietului gînd ?




Sufletul îmi cade în adînc,
alunecînd ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfîrșit așterne cenușă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfîrșit.




Pe coate încă odată
mă mai ridic o șchioapă de la pămînt
și ascult.
Apă bate-ntr-un țărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.