Poezia Asfințit de Lucian Blaga

ASFINȚIT



Peste-aceleași arătări și-aceleași case
clopot de sear-aud. Și stau în cruce
cu o zi sub cer pierdută.
Prin ani subt poduri se depărtează
ce focuri vechi ? ce nouă plută ?



Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă.
Se desface - care poartă ?
Se deschide - care ușă ?
Ies vîrstele să-mi pun pe cap
aureolă de cenușă.



Întîrziind subt vremi schimbate,
îmi taie drumul - care prieten ?
Îmi taie pasul - ce vrăjmaș ?
Ah pasărea Foenix ca altădată
nu mai zboară peste oraș.