Poezia Veac de Lucian Blaga

VEAC



Umblă mașinile subpămîntești. În nevăzut peste turnuri
întercontinentale zvonuri electrice.
De pe case antenele pipăie spații
cu alte graiuri și alte vești.



Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi.
În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului.
Se profețesc prăbușirile, sfîrșesc în sînge cuvintele.
Undeva se trage la sorți cămașa învinsului.



Arhanghelii sosiți să pedepsească orașul
s-au rătăcit baruri cu penele arse.
Danțatoarea albă le trece prin sînge, rîzînd s-a oprit
pe-un vîrf de picior ca pe-o sticlă întoarsă.



Dar sus, la o mie de metri-nălțime, spre răsărit
stelele își spun povești prin cetini de brazi
și-n miez de noapte rîtul mistreților
deschide izvoarele.