Poezia Fetița Mea Își Vede Țara de Lucian Blaga

FETIȚA MEA ÎȘI VEDE ȚARA



Frunzuliță ram de laur,
Ană umbra mea de aur -


drum pe jos și drum pe sus
din apusuri te-am adus.


Sub pleoape, rosturi - țară -
le culegi întîia oară.


Și te uiți, și vezi, și vezi
anul tînăr prin livezi.


Celor pomi și-acestor mume
le surîzi, le dărui nume.


Vrei să pipăi snopii, sapa,
te uimește graiul, apa.


Frunza-i alta-n lume nouă.
Fluturi, om, poveste, rouă,


zarea albă-n cerc fierbinte,
șerpii prin amurguri sfinte -


tu te miri cum toate, toate
altfel sunt. Ah cum se poate ?


Numai luna, rea ori bună,
ți se pare-aceeași lună.