Poezia Munte Vrăjit de Lucian Blaga





MUNTE VRĂJIT





Întru în munte. O poartă de piatră
încet s-a-nchis. Gînd, vis și punte mă saltă.
Ce vinete lacuri ! Ce vreme înaltă !
Din ferigă vulpea de aur mă latră.





Jivine mai sfinte-mi ling mînile : stranii,
vrăjite, cu ochii întorși se strecoară.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morții, și anii. Și anii.

















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Câteva sfaturi pentru cei care dau sala auto...

Cum Să Ne Fardăm Iarna