Poezia Călugărul Bătrîn Îmi Șoptete Din Prag de Lucian Blaga

CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ȘOPTEȘTE DIN PRAG




Tinere, care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pîn-apune soarele ?




Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu șerpii striviți în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvîrcolit și eu în pulbere ca ei ?
Nu m-am sferdelit și eu în soare ca ei ?
Vieața mea a fost tot ce vrei,
cîteodată fiară,
cîteodată floare,
cîteodată clopot - ce se certa cu cerul.




Azi tac aici, și golul mormîntului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aștept în prag răcoarea sfîrșitului.
Mai este mult ? Vino tinere,
ia țărnă un pumn
și mi-o presară pe cap în loc de apă și vin.
Botează-mă cu pămînt.



Umbra lumii îmi trece peste inimă.

Poezia Călugărul Bătrîn Îmi Șoptete Din Prag de Lucian Blaga

CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ȘOPTEȘTE DIN PRAG




Tinere, care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pîn-apune soarele ?




Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu șerpii striviți în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvîrcolit și eu în pulbere ca ei ?
Nu m-am sferdelit și eu în soare ca ei ?
Vieața mea a fost tot ce vrei,
cîteodată fiară,
cîteodată floare,
cîteodată clopot - ce se certa cu cerul.




Azi tac aici, și golul mormîntului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aștept în prag răcoarea sfîrșitului.
Mai este mult ? Vino tinere,
ia țărnă un pumn
și mi-o presară pe cap în loc de apă și vin.
Botează-mă cu pămînt.



Umbra lumii îmi trece peste inimă.

Poezia Liniște Între Lucruri Bătrîne de Lucian Blaga

LINIȘTE ÎNTRE LUCRURI BĂTRÎNE





În apropiere e muntele meu, munte iubit.
Înconjurat de lucruri bătrîne
acoperite cu mușchi din zilele facerii,
în seara cu cei șapte sori negri
cari aduc întunericul bun,
ar trebui să fiu mulțumit.
Liniște este destulă în cercul
ce ține laolaltă doagele bolții.
Dar mi-aduc aminte de vremea cînd încă nu eram,
ca de-o copilărie depărtată,
și-mi pare așa de rău că n-am rămas
în țara fără de nume.
Și iarăși îmi zic :
nici o larmă nu fac stelele-n cer.
Da, ar trebui să fiu mulțumit.

Poezia Liniște Între Lucruri Bătrîne de Lucian Blaga

LINIȘTE ÎNTRE LUCRURI BĂTRÎNE





În apropiere e muntele meu, munte iubit.
Înconjurat de lucruri bătrîne
acoperite cu mușchi din zilele facerii,
în seara cu cei șapte sori negri
cari aduc întunericul bun,
ar trebui să fiu mulțumit.
Liniște este destulă în cercul
ce ține laolaltă doagele bolții.
Dar mi-aduc aminte de vremea cînd încă nu eram,
ca de-o copilărie depărtată,
și-mi pare așa de rău că n-am rămas
în țara fără de nume.
Și iarăși îmi zic :
nici o larmă nu fac stelele-n cer.
Da, ar trebui să fiu mulțumit.