Poezia Călugărul Bătrîn Îmi Șoptete Din Prag de Lucian Blaga

CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ȘOPTEȘTE DIN PRAG




Tinere, care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pîn-apune soarele ?




Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu șerpii striviți în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvîrcolit și eu în pulbere ca ei ?
Nu m-am sferdelit și eu în soare ca ei ?
Vieața mea a fost tot ce vrei,
cîteodată fiară,
cîteodată floare,
cîteodată clopot - ce se certa cu cerul.




Azi tac aici, și golul mormîntului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aștept în prag răcoarea sfîrșitului.
Mai este mult ? Vino tinere,
ia țărnă un pumn
și mi-o presară pe cap în loc de apă și vin.
Botează-mă cu pămînt.



Umbra lumii îmi trece peste inimă.