ÎNVIERE DE TOATE ZILELE
O înviere e pretutindeni, pe drum
și-n lumina deșteaptă.
Ochii mi se deschid umezi, și sunt împăcat
ca fîntînile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
ridică și tu peste mine mîna ta dreaptă.
Astăzi n-o să mai cert nicio ființă,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele.
Sunt în mijlocul privighetorilor. Învie străbunii ?
Rugăciunea de-atîtea ori începută
mi se sfîrșește și zic :
Tată, te iert că-n adînc,
m-ai semănat între brazdele lumii.
Ziua vine ca o dreptate făcută pămîntului.
Flori peste fire de mari
îmi luminează din larg -
aureole pierdute pe cîmp de sfînții trecutului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...