HERACLIT LÎNGĂ LAC
Lîngă ape verzi s-adună cărările.
Sunt liniștit pe-aici, grele și părăsite de om.
Taci cîne, care-ncerci vîntul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plîngînd să-și îngroape fețele-n cenușa lor.
Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, cînd vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci ?
Pașii mei răsună în umbră,
parc-ar fi niște roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răgușit de bătrînețe glasul izvorului !
Orice ridicare a mînii
nu e decît o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a țărînii.
Spini azvîrl de pe țărm în lac,
cu ei în cercuri mă desfac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...