Poezia Heraclit Lîngă Lac de Lucian Blaga

HERACLIT LÎNGĂ LAC



Lîngă ape verzi s-adună cărările.
Sunt liniștit pe-aici, grele și părăsite de om.
Taci cîne, care-ncerci vîntul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plîngînd să-și îngroape fețele-n cenușa lor.




Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, cînd vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci ?




Pașii mei răsună în umbră,
parc-ar fi niște roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răgușit de bătrînețe glasul izvorului !


Orice ridicare a mînii
nu e decît o îndoială mai mult.


Durerile se cer
spre taina joasă a țărînii.


Spini azvîrl de pe țărm în lac,
cu ei în cercuri mă desfac.