Poezia Cap Aplecat de Lucian Blaga

CAP APLECAT



Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sînt.
Undeva pe cîmp
a murit fratele vînt.



Toamna sîngerează
peste un mers bătrîn.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amin.



Spre nu știu ce sfîrșit
un zbor s-a întins.
Cu pîlpîit de sfeșnic
un copac s-a stins.



În fîntînă mi-aplec
gînd și cuvînt.
Ceru-și deschide
un ochi în pămînt.

Poezia Asfințit de Lucian Blaga

ASFINȚIT



Peste-aceleași arătări și-aceleași case
clopot de sear-aud. Și stau în cruce
cu o zi sub cer pierdută.
Prin ani subt poduri se depărtează
ce focuri vechi ? ce nouă plută ?



Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă.
Se desface - care poartă ?
Se deschide - care ușă ?
Ies vîrstele să-mi pun pe cap
aureolă de cenușă.



Întîrziind subt vremi schimbate,
îmi taie drumul - care prieten ?
Îmi taie pasul - ce vrăjmaș ?
Ah pasărea Foenix ca altădată
nu mai zboară peste oraș.

Poezia Peisaj Trascendent de Lucian Blaga

PEISAJ TRASCENDENT



Cocoși apocaliptici tot strigă,
tot strigă din sate românești.
Fîntînile nopții
deschid ochii și-ascultă
întunetele vești.
Păsări ca niște îngeri de apă
marea pe țărmuri aduse.
Pe mal - cu tămîie în păr
Isus sîngerează lăuntric
din cele șapte cuvinte
de pe cruce.




Din păduri de somn
și alte negre locuri
dobitoace crescute-n furtuni
ies furișate să bea
apă moartă din scocuri.
Arde cu păreri de valuri
pămîntul îmbrăcat în grîu.
Aripi cu sunet de legendă
s-abat înspăimîntate peste rîu.



Vîntul a dat în pădure
să rupă crengi și coarne de cerbi.
Clopote sau poate sicriile
cîntă subt iarbă cu miile.

Poezia În Jocul Întoarcerii de Lucian Blaga

ÎN JOCUL ÎNTOARCERII



Pe marginea Vistulei
sămănătorii se uită pierduți în sorburi.
O, pe subt ziduri și-n scoburi
cîte jivinii și șoapte !
Acum o mie de ani
cronicar eram aici unui noroc schimbăcios,
cronicar român fugit spre miazănoapte.




Pe marginea Vistulei
mi-am îngropat în nisip voevodul.
Fără sfîrșit. iară și iară
i-a dat prin tîmple și degete rodul.
Aci e și turnul cu punțile trase.
Cocoșul de fier mi-amintește c-un strigăt
de cîte ori străbune furtuni și galbene vînturi
trec peste case.