Poezia Septemvrie de Lucian Blaga

SEPTEMVRIE



Prin ceasul verde-al pădurii
otrăvuri uitate adie.
Cresc lîngă ochiuri ciudate
brînduși cu vieață tîrzie.



Cîntecul vechi înc-odată
vrea șipotul să și-l învețe.
În jilavul mușchi mi se-mbie
păreri șterse de tinerețe.



Mari turme cu clopote vin
prin amurgul gorunilor sferici
în codru stîrnind ca un zvon
de trecute pierdute biserici.


Înalt unicorn fără glas
s-a oprit spre-asfințit să asculte.
Subt bolțile-adînci mă omoară
pădurea cu tulnice multe.

Poezia Lumina de Ieri de Lucian Blaga

LUMINA DE IERI



Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajuns apus. Cît de-aplecată
e fruntea menită-nălțărilor altădată !



Caut, nu știu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.



Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina pe care-o tot laud.

Poezia Boală de Lucian Blaga

BOALĂ



Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.


Făptură e ? Sau numai vînt e ?
N-are nimenea grai s-o descînte.


Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.


Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.


Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.

Poezia Sat Natal de Lucian Blaga

SAT NATAL  ( Lui Ion Pillat )



După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți
unde-am fost prietenul mic al țărînii din sat.
Port acum în mine febra eternității,
negru prundiș, eres vinovat.




Nimeni nu mă cunoaște. Vîntul, el singur, sau plopul
de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului.
Nedumerit turnul se va uita două ore în urma mea
pînă m-oi pierde din nou subt dunga apusului.



Totul cît de schimbat ! Casele toate sunt mult mai mici
decît le-a crescut amintirea.
Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.
Porți se deschid să-și arate uimirea.



Dar de ce m-am întors ? Lamura duhului nu s-a ales,
ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit
încă nu a bătut. Ceasul așteaptă
subt ceruri cari încă nu s-au clădit.