Poezia Seară Mediteraneană de Lucian Blaga

SEARĂ MEDITERANEANĂ



Faruri ghicite
pe mare dau semn.
Viespii se-nchid în
cristale de lemn.



Se strînge în țărnă
de nu știu ce chin,
ca o mînă crispată,
amarnicul spin.



Adie sud cald
prin urnele sparte,
prin sîngele meu,
prin fluier departe.



Din Hades cîntînd
privighetorile vin,
s-așează pe masă
'ntre pîne și vin.

Poezia Plajă de Lucian Blaga

PLAJĂ



Platanii suri și cedrii-n mare
semințiile și-adapă.
În larguri vinetele brazde
se-ntind subt pluguri mari de apă.



Văzduh și port, pescari și vameși
au ațipit în spațiul cald.
Vînt alb c-un ochi se caută
de-aici pe țărmul celălalt.



Ins pierdut în ceasul rar
mă uit spinii de la ușă,
oameni goi zac în nisip
tăcuți, ca-n propia lor cenușă.



În joc cu piatra cîte-un val
și-arată solzii de pe pîntec.
Între slavă și veninuri
mă-ncearcă boală ca un cîntec.

Poezia Munte Vrăjit de Lucian Blaga

MUNTE VRĂJIT





Întru în munte. O poartă de piatră
încet s-a-nchis. Gînd, vis și punte mă saltă.
Ce vinete lacuri ! Ce vreme înaltă !
Din ferigă vulpea de aur mă latră.





Jivine mai sfinte-mi ling mînile : stranii,
vrăjite, cu ochii întorși se strecoară.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morții, și anii. Și anii.

Poezia Cîntăreți Bolnavi de Lucian Blaga

CÎNTĂREȚI BOLNAVI



Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
și mergem de-a pururi
spre soare apune.



Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah, iarăși și iarăși
cuvintele seacă.



Vînt veșnic răsună
prin cetini de zadă.
Purces-am în lume
pe punți de baladă.



Străbatem amurguri
cu crini în gură.
Închidem în noi un
sfîrșit sub armură.



Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
și mergem de-a pururi
spre soare apune.



Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfîrșirea
c-un cîntec, c-o taină.