Poezia Plajă de Lucian Blaga

PLAJĂ



Platanii suri și cedrii-n mare
semințiile și-adapă.
În larguri vinetele brazde
se-ntind subt pluguri mari de apă.



Văzduh și port, pescari și vameși
au ațipit în spațiul cald.
Vînt alb c-un ochi se caută
de-aici pe țărmul celălalt.



Ins pierdut în ceasul rar
mă uit spinii de la ușă,
oameni goi zac în nisip
tăcuți, ca-n propia lor cenușă.



În joc cu piatra cîte-un val
și-arată solzii de pe pîntec.
Între slavă și veninuri
mă-ncearcă boală ca un cîntec.

Poezia Plajă de Lucian Blaga

PLAJĂ



Platanii suri și cedrii-n mare
semințiile și-adapă.
În larguri vinetele brazde
se-ntind subt pluguri mari de apă.



Văzduh și port, pescari și vameși
au ațipit în spațiul cald.
Vînt alb c-un ochi se caută
de-aici pe țărmul celălalt.



Ins pierdut în ceasul rar
mă uit spinii de la ușă,
oameni goi zac în nisip
tăcuți, ca-n propia lor cenușă.



În joc cu piatra cîte-un val
și-arată solzii de pe pîntec.
Între slavă și veninuri
mă-ncearcă boală ca un cîntec.

Poezia Munte Vrăjit de Lucian Blaga

MUNTE VRĂJIT





Întru în munte. O poartă de piatră
încet s-a-nchis. Gînd, vis și punte mă saltă.
Ce vinete lacuri ! Ce vreme înaltă !
Din ferigă vulpea de aur mă latră.





Jivine mai sfinte-mi ling mînile : stranii,
vrăjite, cu ochii întorși se strecoară.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morții, și anii. Și anii.

Poezia Munte Vrăjit de Lucian Blaga

MUNTE VRĂJIT





Întru în munte. O poartă de piatră
încet s-a-nchis. Gînd, vis și punte mă saltă.
Ce vinete lacuri ! Ce vreme înaltă !
Din ferigă vulpea de aur mă latră.





Jivine mai sfinte-mi ling mînile : stranii,
vrăjite, cu ochii întorși se strecoară.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morții, și anii. Și anii.