Poezia Întrebări Către O Stea de Lucian Blaga

ÎNTREBĂRI CĂTRE O STEA




Stea, care subt carul cel mare abia licărești
nedumerită-ntre șapte lumini, a cui stea ești ?



Ești steau lui Verde-mpărat - duhul nemîntuit ?
Ce sărbătoare scutești ? Ce ceas împlinit ?



Aperi un mare mormînt, sau vreo apă vindecătoare ?
Păzești un norod, o cetate, sau numai o floare ?



Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte
veghezi mistuită subt vinete bolte ?



De ești a mea, păzindu-mi anul și vatra,
n-aruncă nimenea după tine cu piatra ?

Poezia Trenul Morților de Lucian Blaga

TRENUL MORȚILOR




Cît e noaptea-n lung și-n lat
nu s-aude un lătrat.
Colo numai dintre spini
pîn' la stele-n vecini
licuricii dau lumini.




Licuricii cu lămpașe
semne verzi dau spre orașe
pentr-un tren care va trece
prin văzduhul mare, rece.
Pentr-un tren care-a veni,
nimeni nu-l va auzi.

Poezia Vrajă Și Blestem de Lucian Blaga

VRAJĂ ȘI BLESTEM



Pe creasta nopții moara seacă
macină lumină-n gol.
Lopeți se-nalță și s-apleacă.



Războiul după ușă pus
țese singur - vezi suveica ?
Fă o cruce spre apus !



Fîntînile la uliți rele
găleți coboară și ridică
'n cerul jefuit de stele.



Cuiburi în copaci s-aprind
ca de-o mînă. Ard cu flăcări.
Auzi ouăle pocnind.



Duhul răului tot vine
'n sat nelocuit, să pască
iarba morților de bine.



În satul vechi de lîngă lună
uși se-nchid, uși se deschid.
Umbra mea cade pe zid.

Poezia Hotar de Lucian Blaga

HOTAR



Calea-lactee abia ghicită se pierde
scrisă în noapte fierbinte și calmă,
ca linia vieții runic săpată
într-o îmensă zăbavnică palmă.



Pașnic ca untdelemnul cel veșnic
se scurge subt bolți Aheronul.
Acum ah de trecere cine ve-ncepe cîntarea ?
Acum ah negrele ape cui îi dai tanul ?



Pescăruși speriați din tenebre se-nalță
cînd luntrea cu umbre alunecă iară.
Suflete-n zbor de frunte mi se lovesc
zbîrnăind ca rădăștile-n vară.



Totul e împlinit. De șapte ori răsucit
răsuflă în somn Aheronul.
Acum ah de trece cine va-ncepe cîntarea ?
Acum ah negrele ape cui îi dau tonul ?