luni, 19 ianuarie 2015

Poezia Estoril de Lucian Blaga





ESTORIL



Casele cresc în pădurea de pini
albe sau ca șofranul,
lucind pe coline.
Mai potolit oceanul
mîngîie locul sorin.
Largul priește nălucilor line.



Cu crestele-n arc, doar bătrînii palmieri
se mai leagănă încă
întîrziați în furtuna de ieri.



Îmbrăcată în zîmbet și aur
Cora brodează
subt oleandri, subt alungitele foi.
Timpul ce iese din casă,
cît de ușor l-ai putea prinde iar
să-l reții cu un fir de mătasă.



Aceasta e pacea. Pacea, în care
crește imperiul
ceresc printre noi.





Poezia Asfințit Marin de Lucian Blaga





ASFINȚIT MARIN




Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.


Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, și urmele.


Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.


Ziua se curmă, și veștile.
Umbra mărește poveștile.


Steaua te-atinge cu genele.
Mut tălmăcești toate semnele.


Ah, pentru cine sunt largile
vremi ? Pentru cine catargele


O, aventura, și apele !
Inima, strînge pleoapele !










duminică, 18 ianuarie 2015

Poezia Destin de Lucian Blaga





DESTIN



Cocori s-au pornit spre clime de flăcări
în țipăt de-abia auzit peste țară.
Vîslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă
pe-o rază lunară.




Mîne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre
trei zile pluti-vor dormind, să nu cadă.
Fulger monosilabic i-arată în noapte
sus peste mări biruind în baladă.

















Poezia 1917 de Lucian Blaga





1917



Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee
rețeau, livada cu flori, și zdrențele-n sîrmă.
Simți Paștile-n liniști. Încă odată cei zece tovarăși
stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cîrmă.




Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus
cu-nalte sclipiri jucăușe, curate.
Trec pe deasupra în pîlcuri, culori salvate
din alt continent, cufundat și răpus.



Mîne bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă - lemn.
cînd fiecare-n tăcere se-ntreabă : care pe munte
cădea-va întîiul ? - Cînd fiecare pe cealaltă frunte
ar vrea să citească un semn.



 Eu singur le zic : Fiți liniștiți ! Odată cu zorile
cădea-vor întîi nu oameni, ci florile !
Dedițeii aceștia cu bluze albastre,
păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre !