Fabula Rîul și Șuvoiul de La Fontaine

RÎUL ȘI ȘUVOIUL


Neprididind să-și țină în albie puhoiul,
se năpustea năprasnic, din munți vuind, Șuvoiul,
de-ai fi crezut, cînd îi vedeai mînia,
că smulge tot din cale și îneacă,
cutremurînd zăvoiul și cîmpia.
Au ce drumeț i-ar înfrunta utgia
și-ar îndrazni vîrtejul să i-l treacă ?
Și, totuși, unul dintre toți
- cel fugărit
de niște hoți -
a îndrăznit.
Șuvoiul nu avea nici patru coți,
dar el stîrnea, în schimb, atîta larmă,
încît l-ai fi crezut un rîu cumplit
ce tot răstoarnă-n cale, darmă, sfarmă...
Cel urmărit de hoți a întîlnit
un Rîu cum nu se poate mai mulcom, mai tîhnit,
cu malurile netede și scunde
și cu nisip mărunt întins pe mal.
Fugind de hoți, s-avîntă și călăreț și cal,
dar se afundă-n cîteva secunde,
în apele profunde,
sorbiți de nevăzutul morții val.


Vrăjmașii care-amenință îmi plac
și nu mă tem decît de cei ce tac.

Fabula Rîul și Șuvoiul de La Fontaine

RÎUL ȘI ȘUVOIUL


Neprididind să-și țină în albie puhoiul,
se năpustea năprasnic, din munți vuind, Șuvoiul,
de-ai fi crezut, cînd îi vedeai mînia,
că smulge tot din cale și îneacă,
cutremurînd zăvoiul și cîmpia.
Au ce drumeț i-ar înfrunta utgia
și-ar îndrazni vîrtejul să i-l treacă ?
Și, totuși, unul dintre toți
- cel fugărit
de niște hoți -
a îndrăznit.
Șuvoiul nu avea nici patru coți,
dar el stîrnea, în schimb, atîta larmă,
încît l-ai fi crezut un rîu cumplit
ce tot răstoarnă-n cale, darmă, sfarmă...
Cel urmărit de hoți a întîlnit
un Rîu cum nu se poate mai mulcom, mai tîhnit,
cu malurile netede și scunde
și cu nisip mărunt întins pe mal.
Fugind de hoți, s-avîntă și călăreț și cal,
dar se afundă-n cîteva secunde,
în apele profunde,
sorbiți de nevăzutul morții val.


Vrăjmașii care-amenință îmi plac
și nu mă tem decît de cei ce tac.

Fabula Măgarul și Cîinele de La fontaine

MĂGARUL ȘI CÎINELE


Ajută-te cu alții la o nevoie, bade,
cum cere legea firii, de-a pururi cu temei !
Doar un Măgar ( de astfel, jivină cumsecade )
se abătu, o dată, de la porunca ei.



Mergea pe drum, agale, cu un Dulău, hapsînul,
și începuse să i se urască.
Dar ațipind îndată, la un popas, Stăpînul,
porni și Urechilă, prin pajiște, să pască.
Mai rar o pajiște frumoasă,
cu iarbă fragedă, gustoasă !
Avea, cu toate astea, ospățul și o răcilă :
nu se găsea prin iarbă măcar un fir de dracilă !
De data asta, însă Măgarul, chibzuit,
s-a și lipit.
Dulăul, cum îl vede, s-apropie și-l roagă
să-i dea și lui un codru de pîine din desagă,
că tare e lihnit.
Înfulecînd de zor lăstare crude,
Măgarul se făcea că nu-l aude.
Dar mai tarziu i-a spus,
nițel de sus :
- ,,Prietene, așteaptă și nu te mai pripi,
că are grijă Badea să-ți dea, cînd s-o trezi !”
Vazînd, după o vreme, un Lup prin preajma lor,
cheamă și el Dulău-n ajutor.
La rîndul său, Dulăul, un cîine cam poznaș,
îi spune : - ,,Măi fîrtate, de ce atîta zor ?
Așteaptă că se scoală Stăpînul mintenaș
și, pînă una-alta, tu ia-o la picior.



Iar dacă te ajunge dihania cumplită,
cum știu că frica face și eroi,
izbește-o peste bot cu o copită
și ai să vezi cum fălcile i-nmoi, -
că d-aia doar ți-au pus potcoave noi !”
Dar n-are timp Măgarul să vînture hîrtoapele,
pierzîndu-se ca glonțul în zarea cu muntele,
că Lupul se repede și-l face bucățele...


Să ne-ajutăm mai bine la vreme cu aproapele 1

Fabula Măgarul și Cîinele de La fontaine

MĂGARUL ȘI CÎINELE


Ajută-te cu alții la o nevoie, bade,
cum cere legea firii, de-a pururi cu temei !
Doar un Măgar ( de astfel, jivină cumsecade )
se abătu, o dată, de la porunca ei.



Mergea pe drum, agale, cu un Dulău, hapsînul,
și începuse să i se urască.
Dar ațipind îndată, la un popas, Stăpînul,
porni și Urechilă, prin pajiște, să pască.
Mai rar o pajiște frumoasă,
cu iarbă fragedă, gustoasă !
Avea, cu toate astea, ospățul și o răcilă :
nu se găsea prin iarbă măcar un fir de dracilă !
De data asta, însă Măgarul, chibzuit,
s-a și lipit.
Dulăul, cum îl vede, s-apropie și-l roagă
să-i dea și lui un codru de pîine din desagă,
că tare e lihnit.
Înfulecînd de zor lăstare crude,
Măgarul se făcea că nu-l aude.
Dar mai tarziu i-a spus,
nițel de sus :
- ,,Prietene, așteaptă și nu te mai pripi,
că are grijă Badea să-ți dea, cînd s-o trezi !”
Vazînd, după o vreme, un Lup prin preajma lor,
cheamă și el Dulău-n ajutor.
La rîndul său, Dulăul, un cîine cam poznaș,
îi spune : - ,,Măi fîrtate, de ce atîta zor ?
Așteaptă că se scoală Stăpînul mintenaș
și, pînă una-alta, tu ia-o la picior.



Iar dacă te ajunge dihania cumplită,
cum știu că frica face și eroi,
izbește-o peste bot cu o copită
și ai să vezi cum fălcile i-nmoi, -
că d-aia doar ți-au pus potcoave noi !”
Dar n-are timp Măgarul să vînture hîrtoapele,
pierzîndu-se ca glonțul în zarea cu muntele,
că Lupul se repede și-l face bucățele...


Să ne-ajutăm mai bine la vreme cu aproapele 1