Poezia Cu Fruntea Răzimată-n Cer de Mihai Beniuc

CU FRUNTEA RĂZIMATĂ-N CER


Cu fruntea răzimată-n cer.
Și freamătul cu pașii lutul
Tîrăsc în urma mea trecutul
Spre-un viitor greu de mister.


De neguri, nu disting precis
Îndepărtatul roșu țel,
Cred cîteodată că mă-nșel,
Că toate nu-s decît un vis.


Dar să mă-ntorc nu mai e chip,
Vin dindărăt urmașii mulți,
Setoși, flămînzi, bolnavi, desculți,
Prin așteptarea de nisip.


Ei văd 'nainte sfînta oază
Și-ntreabă dacă-o văd și eu.
Eu dau din cap și merg mereu,
în urma-mi gloata naintează.


Cu fruntea răzimată-n cer
Și frămîntînd cu pașii lutul
Tîrăsc în urma mea trecutul
Spre-un viitor greu de mister.

1938

Poezia Cu Fruntea Răzimată-n Cer de Mihai Beniuc

CU FRUNTEA RĂZIMATĂ-N CER


Cu fruntea răzimată-n cer.
Și freamătul cu pașii lutul
Tîrăsc în urma mea trecutul
Spre-un viitor greu de mister.


De neguri, nu disting precis
Îndepărtatul roșu țel,
Cred cîteodată că mă-nșel,
Că toate nu-s decît un vis.


Dar să mă-ntorc nu mai e chip,
Vin dindărăt urmașii mulți,
Setoși, flămînzi, bolnavi, desculți,
Prin așteptarea de nisip.


Ei văd 'nainte sfînta oază
Și-ntreabă dacă-o văd și eu.
Eu dau din cap și merg mereu,
în urma-mi gloata naintează.


Cu fruntea răzimată-n cer
Și frămîntînd cu pașii lutul
Tîrăsc în urma mea trecutul
Spre-un viitor greu de mister.

1938

Poezia Proorocire de Mihai Beniuc

PROOROCIRE


Cu rădăcinile-n morminte
Și cu tulpina printre voi,
Mi-s gîndurile frunze sfinte
Ce soun de zilele de-apoi.


Vai vouă ! Noaptea grea de spaimă
Stihiile vestesc în șoaptă,
Că vine cel care defaimă
Orînduiala vieții dreaptă.


Un corb va stinge cu aripa
Pe rînd luminile nădejdii ;
Veac dureros va crește clipa
Învinețită de primejdii.


Vor stoarce sînge negru dinții
Din mincinos vopsite poame,
Copii-și vor mînca părinții
Și-o să le fie și mai foame.


Din flori vor scoate capul șerpii,
Tăciune se va face grîul,
Un cîmp de ace preșul ierbii,
Către izvor s-o scurge rîul.


Le-or crește colți de fier la vite
Ca tot ce-i viu, murind, să pască,
Și toate visele ivite
Vor fi doar pentru moarte mască.


Vai vouă ! Noapte grea de spaimă
Stihiile vestesc în șoaptă,
Că vine cel care defaimă
Orînduiala lumii dreaptă.

1939

Poezia Proorocire de Mihai Beniuc

PROOROCIRE


Cu rădăcinile-n morminte
Și cu tulpina printre voi,
Mi-s gîndurile frunze sfinte
Ce soun de zilele de-apoi.


Vai vouă ! Noaptea grea de spaimă
Stihiile vestesc în șoaptă,
Că vine cel care defaimă
Orînduiala vieții dreaptă.


Un corb va stinge cu aripa
Pe rînd luminile nădejdii ;
Veac dureros va crește clipa
Învinețită de primejdii.


Vor stoarce sînge negru dinții
Din mincinos vopsite poame,
Copii-și vor mînca părinții
Și-o să le fie și mai foame.


Din flori vor scoate capul șerpii,
Tăciune se va face grîul,
Un cîmp de ace preșul ierbii,
Către izvor s-o scurge rîul.


Le-or crește colți de fier la vite
Ca tot ce-i viu, murind, să pască,
Și toate visele ivite
Vor fi doar pentru moarte mască.


Vai vouă ! Noapte grea de spaimă
Stihiile vestesc în șoaptă,
Că vine cel care defaimă
Orînduiala lumii dreaptă.

1939