Poezia Proorocire de Mihai Beniuc

PROOROCIRE


Cu rădăcinile-n morminte
Și cu tulpina printre voi,
Mi-s gîndurile frunze sfinte
Ce soun de zilele de-apoi.


Vai vouă ! Noaptea grea de spaimă
Stihiile vestesc în șoaptă,
Că vine cel care defaimă
Orînduiala vieții dreaptă.


Un corb va stinge cu aripa
Pe rînd luminile nădejdii ;
Veac dureros va crește clipa
Învinețită de primejdii.


Vor stoarce sînge negru dinții
Din mincinos vopsite poame,
Copii-și vor mînca părinții
Și-o să le fie și mai foame.


Din flori vor scoate capul șerpii,
Tăciune se va face grîul,
Un cîmp de ace preșul ierbii,
Către izvor s-o scurge rîul.


Le-or crește colți de fier la vite
Ca tot ce-i viu, murind, să pască,
Și toate visele ivite
Vor fi doar pentru moarte mască.


Vai vouă ! Noapte grea de spaimă
Stihiile vestesc în șoaptă,
Că vine cel care defaimă
Orînduiala lumii dreaptă.

1939