Carcinogenii Indirecți

CARCINOGENII INDIRECȚI


Carcinogenii indirecți, ( denumiți și procarcinogeni sau
precarcinogeni ) sînt substanțe care pentru a interacționa
cu componentele celulare și pentru a produce efecte genotoxice
( mutații, cancer, moartea celulei ), necesită o activare enzimatică.
Activarea constă în transformarea substanței precarcinogene într-o
serie de metaboliți intermediari dintre care numai cîțiva ( sau unul
singur ) reprezintă de fapt mataboliții activi ( ,,ultimate carcinogen”).
Această fază este însoțită concomitent și concurent de procese de
dezactivare și detoxifiere folosite de către celulă (organism) pentru
diminuarea sau chiar anularea efectului genotoxic al carcinogenului
( eficiența fiind în funcție de cantitatea carcinogenului și de
răspunsul genetic al celulelor implicate ).
În această grupă cele mai reprezentative sînt hidrocarburile policiclice
aromatice și aflatoxinele care au ca metaboliți acțivi derivați diol-epoxi
sau respectiv epoxi ; nitrozoaminele ( DMNA : dimetilnitrozoamina
și DENA ; dietilnitrozoamina ) care transferă grupările metil sau etil
pe nucleotidele ADN și ARN ( nucleotidele fiind unitățile structurale
ale ADN, reprezentate de adenină, guanină, timidină, și citozină, iar
în molecula de ARN timidina fiind înlocuită de uridină ) sau coloranții
azoici care printr-un proces de N-hidroxilare devin derivați cu reactivitate
electrofilă ( captatori de electroni ).
O importanță deosebită pentru procesul de carcinogeneză chimică o
reprezintă existența altor trei categorii de substanțe chimice care sunt
carcinogene per se, însă favorizează carcinogeneza sau o inhibă.