CÎRPACIUL ȘI BOGĂTAȘUL
Tot petecea, Cîrpaciul, perechi după perechi,
cîntînd din zori de zi și pînă-n noapte,
mai mulțumit decît erau cei Șapte
mari înțelepți, din vremurile vechi.
Vecinul său, Bancherul, un om de aur plin,
cînta puțin, dormea și mai puțin
și-n zori, cînd izbutea să ațipească,
îl deștepta Cîrpaciul cu cîntecele sale.
Zău, ce păcat că Pronia cerească
n-a rînduit și somnul, să-l cumperi cu parale,
cum cumperi zarzavatul în tîrg, la precupeț !
Trimise, deci, să-l cheme la el pe cîntăreț
și-l întreabă, știindu-l om sărman :
- ,,Bădie Stroe, cît cîștigi pe an ?”
- ,,Pe an ? răspunse dînsul dînd din umăr.
Eu nu-s deprins, Boierule, să număr
zi peste zi, de-a valma, într-un vraf
să-mi socotesc venitul pe an, ca un zaraf.
Eu drămuiesc cîștigul de astăzi pînă mîine
și tare fericit m-aș socoti
de-aș scoate totdeauna măcar o biată pîine.”
- ,,Ia spune-atunci cam cît cîștigi pe zi !”
- ,,Păi, uneori mai bine și alteori mai rău.
Nu curge, - tot mai pică ! Destul de bine, zău,
să poată viețui și un sărman,
de n-ar mai fi, cum bine știi că sînt,
atîtea praznice pe an
și Popa să scornească într-un cîte-un sfînt...”
A rîs și bogătașul de neprihana lui
și l-a căpătuit cu bani destui.
- ,,Păstrează-ți suta asta de galbeni, bade Stroe,
să-i ai la vro nevoie !”
Înmărmurit, Cîrpaciul, crezînd că are bani
cît nu scot aurarii în zeci și zeci de ani,
în pivniță și-ngroapă cu grijă visteria
și veselia.
Cum bani și voioșie arar vezi împreună,
adio cînt, și rîs, și voie bună !
De la un timp nici somnul nu se lipea de pleoape
și grijile îndată au început să-l sape.
Ca un zgîrcit, cu teamă, sau ca un idolatru,
mai toată ziulica ședea cu ochii-n patru,
iar noaptea, la un zgomot stîrnit de vreo pisică,
era cuprins de frică
ca nu cumva să-i fure pisica visteria...
Cum ajunsese, bietul, o umbră, un strogi,
văzîndu-și pîn' la urmă Cîrpaciul neghiobia,
Boierului îi dete bănetul înapoi
și-și regăsi odihna și toată voioșia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...