CĂTRĂ CASĂ
Luna - daurit paing
Legănat în pînza serii
Stă pîndit ( să nu le sperii ! )
Stelele ce mai l-ating.
Încărcat cu nuferi lacul
Lin zîmbește, și viclene
Frunze tremură din gene
Vorovind precum li-i placul.
Eu, tot singur, măsur drumul
Și gîndesc la lucruri vechi.
Șopotesc părechi, părechi
Prin tăcerile ca fumul.
Cine m-a chemat ? Iluzii,
Iar vă rîdeți de poet ?
Șuier printre dinți încet
De amor, ca toți zăluzii.
Eh ! și ce-i Au n-am eu dreptul
Mult mai mult ca ceilalți ?
Printre tufe brazii-nalți
Mîndri stau scoțîndu-și pieptul !
- Lasă. Altădată. Lasă !
Și o iau domol, domol
Pe cărări cu lung ocol
Cătră casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...