Fabula Plugarul și Copiii Săi de La Fontaine

PLUGARUL ȘI COPIII SĂI


Munciți, copii, căci munca-i un izvor
de bogății, în calea tuturor !


Cînd s-a văzut Plugarul la capătul vieții,
chematu-și-a în taină, în preajma lui, băieții,
și i-a povățuit, trăgînd să moară :
- ,,Nu-nstrăinați pămîntul, că-n el e o comoară,
dar nu știu, din păcate, anume unde-o fi.
Arați adînc tot adînc săpați,
o palmă de pămînt să nu lăsați
nerăscolită, și o veți găsi !...”
Și cum s-a stins bătrînul, nerăbdători, feciorii,
ținîndu-și legămîntul,
au răscolit pămîntul
cu sape, cu hîrlețe, pe urmele comorii.
Bani n-au găsit, așa cum au dorit
dat plaiurile, țărina și lunca,
prin rodul lor sporit i-au lămurit
că nu-i comoară mai de preț ca munca.