NEBUNUL CARE VINDE-NȚELEPCIUNE
Ferește-te din calea nebunilor ! Îți spun
că n-aș putea să-ți dau un sfat mai bun.
E-adevărat, nebuni mai întîlnești
adesea, pe la curțile domnești.
Nebunii ăștia regilor le plac,
că le mai vin neghiobilor de hac
și-atîtor îngîmfați în frac și lac.
Un nrbun striga pe drum, în gura mare,
că are-nțelepciune de vînzare
și cum din curți ieșeau destui netoți
cu bani, cu linte, cu veșminte
să-și cumpere un dram de minte, -
el le dădea o palmă și-o sfoară de trei coți.
Văzînd, firește, ce le-mparte,
se supărau o bună parte,
iar unii izbucneau în rîs
iar alții nu ziceau nici pîs,
ci repede plecau din pîlc
cu porțioara lor de sfoară.
A căuta în ea un tîlc
părea un lucru de ocară.
Cum să găsești temei de judecată
în ce scornesc nebunii cîteodată ?...
Și totuși, unul ce e drept, -
a întrebat un înțelept.
- ,,Prietene ( îi zise ), de nu ții să ai parte
de palme și ocară, -
cînd întîlnești nebunul în drum, stai mai departe
măcar cît vezi lungimea crîmpeiului de sfoară.
Nebunul tăi, pot spune,
vindea înțelepciune !”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...